Intr-o stralucitoare zi de plina iarna, lipsita de orice trasatura caracteristica anotimpului cadourilor, dintr-o casa se aud strigatele disperate de ajutor ale unei chitari chinuite in cel mai sadic mod posibil. Kaze canta...
Cu degetele bine infipte in urechi, mama se apropie de mine cu grija si ma bate pe umar. Ma opresc din divina cantare si ma uit linistit spre ea.
- Hai sa mergem in Auchan sa cumparam ceva.
- De ce se mergem pana un Auchan cand putem sa mergem in Cora? E mult mai aproape, raspund eu sec.
- Pentru ca in Cora nu gasesc ce gasesc in Auchan.
Refuz categoric sa merg pana in Auchan, dar sunt de acord sa-i fiu caraus pana in Cora. Asa ca plecam cu pasi grabiti catre "cel mai mare hipermarket din Romania. Stii de ce revii!". Dar se pare ca toti ai ceva impotriva mea astazi. Ajung in statia de autobuz si mama ma roaga din sufletel sa ma uit sa vad daca vine autobuzul. Arunc o privire piezisa peste umar, nu vad nicio masina cu luminite, deci ii spun mamei ca nu vine autobuzul. Decidem sa mergem pe jos. Dupa nici 2 minute aud zgomot de anvelope de proportii gigantice (cam cat alea de autobuz) si imi dau seama ca a venit autobuzul. In acel moment simt cum doua entitati ectoplasmatice de o putere bioenergetica fenomenala incep un razboi in mine. Din fericire, arbitrul declara entitatea pozitiva castigatoare si ma multumesc cu un lung oftat si sa refuz sa mai iau vreo masina. Am mers pe jos tot drumul ce trebuia parcurs cu masina. Nu-i problema, doar suntem sportivi.
Ajungem in statia destinatie de autobuz si o iau pe drumul binecunoscut spre Cora. Dupa cativa pasi constat ca sunt singur. Ma uit in spate. Mama si fratele meu stau bine pironiti in asfalt, asteptand decizia mea.
- Hai in Auchan, Andrei. Te rooooog. Acolo sunt mai multe magazine..
- Nu merg, ma, pana acolo. E departe. Nu vreau sa mergem acolo doar pentru ca te-ai obisnuit tu cu magazinul acela. Ok? Mergem in Cora si sa vezi ca o sa te simti si aici ca acasa.
Mama capituleaza si vine spre mine posomorata, pregatita sa mergem in Cora. Cand ajunge langa mine ma loveste sentimentul acela stupid de vinovatie si maniere si fac cale intoarsa spre drumul catre Auchan, zorindu-mi familia sa se grabeasca. Un zambet larg lumineaza fata mamei mele si o vad cum zburda pe langa mine pe drumul catre Auchan. Si eu care credeam ca eu sunt imatur. Dar lasa, toti avem dreptul la manifestarea fericirii prin modalitati originale.
Ajungem in Auchan. Mama vrea sa-mi faca o surpriza si sa-mi cumpere parpalac de iarna. O fericire infama incearca cu disperare sa-mi contorsioneze fata intr-un zambet fortat. Nu reuseste.
- Bine. Hai sa cautam parpalace. Dar repede ca trebuie sa ma intalnesc si cu Alice mai tarziu.
Dupa aproximativ o ora de cautat parpalace, ca stim toti cum e cu mamele la cumparaturi. "Nu sta bine la umeri...Te face sa pari gras..E prea lung..Nu are gulerul frumos..Are o ata iesita in afara..E culoarea ta preferata...Nu-i bun". In fine, revenim. Dupa aproximativ o ora de cautat parpalace imi suna telefonul. Era Alice.
- Kaze! Daca ai putea sa iesi cam in 30 minute ar fi minunat.
- Nu pot iesi chiar acum ca sunt cu mama la cumparaturi. Te sun eu in cam 2 ore. Ok?
- Mda...Ok.Suna-ma atunci.
- Imi pare rau, aorta rupta din inima mea, chiar nu pot iesi acum.
- Nu face nimic, serios. Suna-ma cand termini.
- Okey, honey. Te sun eu cand...
Dar, inainte sa-mi termin declaratia telefonica de dragoste, aud binecunoscutul ton de ocupat, semn ca a inchis telefonul. Mda, s-a suparat.
O zoresc pe mama sa iesim din magazin si colindam alte magazine, dar de data asta folosindu-ne mai mult de ochi. Daca nu vedeam parpalace plecam in cea mai mare fuga spre urmatorul magazin. O cursa contra timp a parpalacelor de iarna. Cursa se opreste intr-un magazin de proportii oarecum mai mari, in care vedem ce ne-am dorit. Intr-o arie a magazinului gasim parpalace. Probez cateva. Imi place unul. Ma gandesc sa-l retinem. Mergem cu el la casa si o rugam pe vanzatoare sa ni-l pastreze aproximativ o ora.
Intre timp merg cu mama sa mai probez niste parpalace. Dar, totusi, aveam senzatia ciudata ca nu eram dorit in acea arie a magazinului. O ignor si continui sa probez un parpalac. Ma admir in oglinda cand vad in reflexie un paznic ce se uita mirat la mine. Se apropie de mine si, cu un ton care abea reusea sa-si stapaneasca rasul, ni se adreseaza:
- Scuzati-ma, domnisoara, dar la parter se gasesc numai haine de dama.
Simt cum tot sangele imi navaleste in obraji si incerc sa ma bag cu totul in haina aceea. Astept sa-l vad plecand si ma uit la mama cu o furie amestecata cu rusine si nesiguranta pe orientarea mea sexuala. O intreb cu voce tremuranda.
- Cate dastea am probat eu?
- Vreo 6-7. raspunde mama incercand sa-si aminteasca.
Incerc sa fug, sa dispar din magazinul acela, dar picioarele imi raman tari pe gresia rece din magazin. Ma uit la mama. Stiam ca mai e o dilema. Cine ii va spune vanzatoarei ca nu mai vrem haina pe care am oprit-o?
Mama se duce gratios catre casa de marcat si ii spune cateva cuvinte in fuga, cuvinte ce probabil vroiau sa exprime faptul ca nu mai vrem haina.
Dupa acea experienta renunt la toata dorinta de a avea o haina mai office de iarna si plecam in supermarket sa luam de mancare. Acolo alte minuni capata contur.
Trecem intai pe langa raionul de jucarii sa-si cumpere si fratemiu o jucarie. Ca doar a venit Craciunul. Isi alege un set de chestii batause de plastic si mergem mai departe. Cumparam de-ale gurii pentru toti si dau sa plec. Mama se opune.
- Eu nu mananc carne. Trebuie sa-mi iau si pentru mine ceva de mancare.
O rog sa-si cumpere carne din iarba mai repede, dar se pare ca nu ma mai aude. Vegeta e lumea ei. Dupa lungi cautari de iarba cat mai consistenta mergem si noi spre casa de marcat. Deodata mama, ca si lovita de un fulger se indreapta spre fratemiu si il intreaba furtunos:
- Edy. Esti sigur ca vrei sa-ti cumperi jucaria asta? Inca mai ai timp sa alegi alta.
- Defapt, vroiam o figurina de colectie Ben 10. raspunde el timid.
- Bine, atunci du-te cu Andrei si alege-ti alta jucarie. Ok? spune ea, uitandu-se intrebator la mine.
Dau din umeri si il iau pe fratemiu spre raionul cu jucarii. Ajungem acolo. Lasam cutia inapoi pe raft si fratemiu ma duce spre alte serii de jucarii. Il vad cum alege o cutie cu un fel de om-gandac de plastic. Il intreb de ce a ales ala si imi spune ca e una din figurinele de colectie Ben 10 care ii lipsesc. Brusc ma simt transportat in alta lume. Imi amintesc de propria-mi obsesia de a colectiona chestii de la "Mr. Snacky". Dar imi revin rapid si mergem spre casa de marcat. Pe drum dau peste un om. Ma ia in brate. Ma uit mirat la el si zambesc. Daca ma saruta data viitoare? Merg la casa. Mama a disparut. O sun si descopar absolut deloc mirat ca e la un stand cu paste fainoase. Evident, trebuia ea sa mai cumpere ceva.
In final iesim din magazin si ne indreptam spre unul in care am vazut parpalace misto. La intrarea in magazin mama imi spune:
- Andrei, sa stii ca il probezi acum. Dar nu mai am bani sa ti-l cumpar chiar acum.
O furie neasteptata la loveste in moalele capului cand ma uit spre sacosile de cumparaturi. Incercand sa-mi canalizez furia in energie Chi si sa o transform in Karma pozitiva fac cale intoarsa, ies din Auchan si merg spre casa. Pe drum o sun pe Alice.
- Hey, honey. Tocmai am iesit din magazin. Ai putea iesi in cam 30-40 minute?
- Nu mai pot acum. Daca m-ai fi sunat cu 30 minute mai devreme as fi putut iesi. Imi pare nespus de rau. ofteaza ea.
- Ok. E ok. Poate ne vedem maine.
Inchid telefonul si grabesc pasul spre casa. Niciun cuvant pana ce ajung acasa si asa se termina ziua de cumparaturi in familie.
Cu degetele bine infipte in urechi, mama se apropie de mine cu grija si ma bate pe umar. Ma opresc din divina cantare si ma uit linistit spre ea.
- Hai sa mergem in Auchan sa cumparam ceva.
- De ce se mergem pana un Auchan cand putem sa mergem in Cora? E mult mai aproape, raspund eu sec.
- Pentru ca in Cora nu gasesc ce gasesc in Auchan.
Refuz categoric sa merg pana in Auchan, dar sunt de acord sa-i fiu caraus pana in Cora. Asa ca plecam cu pasi grabiti catre "cel mai mare hipermarket din Romania. Stii de ce revii!". Dar se pare ca toti ai ceva impotriva mea astazi. Ajung in statia de autobuz si mama ma roaga din sufletel sa ma uit sa vad daca vine autobuzul. Arunc o privire piezisa peste umar, nu vad nicio masina cu luminite, deci ii spun mamei ca nu vine autobuzul. Decidem sa mergem pe jos. Dupa nici 2 minute aud zgomot de anvelope de proportii gigantice (cam cat alea de autobuz) si imi dau seama ca a venit autobuzul. In acel moment simt cum doua entitati ectoplasmatice de o putere bioenergetica fenomenala incep un razboi in mine. Din fericire, arbitrul declara entitatea pozitiva castigatoare si ma multumesc cu un lung oftat si sa refuz sa mai iau vreo masina. Am mers pe jos tot drumul ce trebuia parcurs cu masina. Nu-i problema, doar suntem sportivi.
Ajungem in statia destinatie de autobuz si o iau pe drumul binecunoscut spre Cora. Dupa cativa pasi constat ca sunt singur. Ma uit in spate. Mama si fratele meu stau bine pironiti in asfalt, asteptand decizia mea.
- Hai in Auchan, Andrei. Te rooooog. Acolo sunt mai multe magazine..
- Nu merg, ma, pana acolo. E departe. Nu vreau sa mergem acolo doar pentru ca te-ai obisnuit tu cu magazinul acela. Ok? Mergem in Cora si sa vezi ca o sa te simti si aici ca acasa.
Mama capituleaza si vine spre mine posomorata, pregatita sa mergem in Cora. Cand ajunge langa mine ma loveste sentimentul acela stupid de vinovatie si maniere si fac cale intoarsa spre drumul catre Auchan, zorindu-mi familia sa se grabeasca. Un zambet larg lumineaza fata mamei mele si o vad cum zburda pe langa mine pe drumul catre Auchan. Si eu care credeam ca eu sunt imatur. Dar lasa, toti avem dreptul la manifestarea fericirii prin modalitati originale.
Ajungem in Auchan. Mama vrea sa-mi faca o surpriza si sa-mi cumpere parpalac de iarna. O fericire infama incearca cu disperare sa-mi contorsioneze fata intr-un zambet fortat. Nu reuseste.
- Bine. Hai sa cautam parpalace. Dar repede ca trebuie sa ma intalnesc si cu Alice mai tarziu.
Dupa aproximativ o ora de cautat parpalace, ca stim toti cum e cu mamele la cumparaturi. "Nu sta bine la umeri...Te face sa pari gras..E prea lung..Nu are gulerul frumos..Are o ata iesita in afara..E culoarea ta preferata...Nu-i bun". In fine, revenim. Dupa aproximativ o ora de cautat parpalace imi suna telefonul. Era Alice.
- Kaze! Daca ai putea sa iesi cam in 30 minute ar fi minunat.
- Nu pot iesi chiar acum ca sunt cu mama la cumparaturi. Te sun eu in cam 2 ore. Ok?
- Mda...Ok.Suna-ma atunci.
- Imi pare rau, aorta rupta din inima mea, chiar nu pot iesi acum.
- Nu face nimic, serios. Suna-ma cand termini.
- Okey, honey. Te sun eu cand...
Dar, inainte sa-mi termin declaratia telefonica de dragoste, aud binecunoscutul ton de ocupat, semn ca a inchis telefonul. Mda, s-a suparat.
O zoresc pe mama sa iesim din magazin si colindam alte magazine, dar de data asta folosindu-ne mai mult de ochi. Daca nu vedeam parpalace plecam in cea mai mare fuga spre urmatorul magazin. O cursa contra timp a parpalacelor de iarna. Cursa se opreste intr-un magazin de proportii oarecum mai mari, in care vedem ce ne-am dorit. Intr-o arie a magazinului gasim parpalace. Probez cateva. Imi place unul. Ma gandesc sa-l retinem. Mergem cu el la casa si o rugam pe vanzatoare sa ni-l pastreze aproximativ o ora.
Intre timp merg cu mama sa mai probez niste parpalace. Dar, totusi, aveam senzatia ciudata ca nu eram dorit in acea arie a magazinului. O ignor si continui sa probez un parpalac. Ma admir in oglinda cand vad in reflexie un paznic ce se uita mirat la mine. Se apropie de mine si, cu un ton care abea reusea sa-si stapaneasca rasul, ni se adreseaza:
- Scuzati-ma, domnisoara, dar la parter se gasesc numai haine de dama.
Simt cum tot sangele imi navaleste in obraji si incerc sa ma bag cu totul in haina aceea. Astept sa-l vad plecand si ma uit la mama cu o furie amestecata cu rusine si nesiguranta pe orientarea mea sexuala. O intreb cu voce tremuranda.
- Cate dastea am probat eu?
- Vreo 6-7. raspunde mama incercand sa-si aminteasca.
Incerc sa fug, sa dispar din magazinul acela, dar picioarele imi raman tari pe gresia rece din magazin. Ma uit la mama. Stiam ca mai e o dilema. Cine ii va spune vanzatoarei ca nu mai vrem haina pe care am oprit-o?
Mama se duce gratios catre casa de marcat si ii spune cateva cuvinte in fuga, cuvinte ce probabil vroiau sa exprime faptul ca nu mai vrem haina.
Dupa acea experienta renunt la toata dorinta de a avea o haina mai office de iarna si plecam in supermarket sa luam de mancare. Acolo alte minuni capata contur.
Trecem intai pe langa raionul de jucarii sa-si cumpere si fratemiu o jucarie. Ca doar a venit Craciunul. Isi alege un set de chestii batause de plastic si mergem mai departe. Cumparam de-ale gurii pentru toti si dau sa plec. Mama se opune.
- Eu nu mananc carne. Trebuie sa-mi iau si pentru mine ceva de mancare.
O rog sa-si cumpere carne din iarba mai repede, dar se pare ca nu ma mai aude. Vegeta e lumea ei. Dupa lungi cautari de iarba cat mai consistenta mergem si noi spre casa de marcat. Deodata mama, ca si lovita de un fulger se indreapta spre fratemiu si il intreaba furtunos:
- Edy. Esti sigur ca vrei sa-ti cumperi jucaria asta? Inca mai ai timp sa alegi alta.
- Defapt, vroiam o figurina de colectie Ben 10. raspunde el timid.
- Bine, atunci du-te cu Andrei si alege-ti alta jucarie. Ok? spune ea, uitandu-se intrebator la mine.
Dau din umeri si il iau pe fratemiu spre raionul cu jucarii. Ajungem acolo. Lasam cutia inapoi pe raft si fratemiu ma duce spre alte serii de jucarii. Il vad cum alege o cutie cu un fel de om-gandac de plastic. Il intreb de ce a ales ala si imi spune ca e una din figurinele de colectie Ben 10 care ii lipsesc. Brusc ma simt transportat in alta lume. Imi amintesc de propria-mi obsesia de a colectiona chestii de la "Mr. Snacky". Dar imi revin rapid si mergem spre casa de marcat. Pe drum dau peste un om. Ma ia in brate. Ma uit mirat la el si zambesc. Daca ma saruta data viitoare? Merg la casa. Mama a disparut. O sun si descopar absolut deloc mirat ca e la un stand cu paste fainoase. Evident, trebuia ea sa mai cumpere ceva.
In final iesim din magazin si ne indreptam spre unul in care am vazut parpalace misto. La intrarea in magazin mama imi spune:
- Andrei, sa stii ca il probezi acum. Dar nu mai am bani sa ti-l cumpar chiar acum.
O furie neasteptata la loveste in moalele capului cand ma uit spre sacosile de cumparaturi. Incercand sa-mi canalizez furia in energie Chi si sa o transform in Karma pozitiva fac cale intoarsa, ies din Auchan si merg spre casa. Pe drum o sun pe Alice.
- Hey, honey. Tocmai am iesit din magazin. Ai putea iesi in cam 30-40 minute?
- Nu mai pot acum. Daca m-ai fi sunat cu 30 minute mai devreme as fi putut iesi. Imi pare nespus de rau. ofteaza ea.
- Ok. E ok. Poate ne vedem maine.
Inchid telefonul si grabesc pasul spre casa. Niciun cuvant pana ce ajung acasa si asa se termina ziua de cumparaturi in familie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu